Este bine știut că afacerile, plăcerea și ceea ce acum numim burn-out merg împreună! Nici angajații nu sunt scutiți, nimeni nu scapă!
Cu siguranță ai căutat pe google cel puțin o dată, o idee de afacere cu care să pornești la drum. O afacere care `merge`, nu-i așa? Trecând de faptul că asta facem cu toții deoarece am fost programați de mici ca întreaga viață să căutăm răspunsuri la alții, realitatea este că o facem cu toții (adică nu putem trece de acest fapt)! Oare putem ieși din acest obicei precum o gaură neagră și să gândim singuri, pentru noi înșine, fără a căuta răspunsuri la alții precum mioarele? Bineînțeles că putem, avem peste 70 miliarde neuroni! Dar oare vrem?
Ei bine, ignoranța ne ține pe loc, facem totul instinctiv și impulsiv, fără să realizăm impulsul care ne împinge s-o facem (credem că noi o facem cu intenție, într-un mod inteligent)! Realizăm faptul că facem ceea ce facem, dar nu realizăm impulsul care ne spune să facem ceea ce facem! Cei mai mulți nici nu suntem conștienți, întreaga noastră viață, de aceste impulsuri deoarece suntem identificați cu ele (și cu propriile gânduri) motiv pentru care credem că sunt alegerile noastre! Da, suntem precum roboții!
{{TOC}}
Plăcere fără durere?
Toți acești "coach" de pe internet (care de altfel s-au înmulțit ca cipercile - până și copiii de 16 ani sunt acum coach/guru/etc) ne repetă într-una să pornim o afacere făcând ceva "din plăcere" (sau "pasiune" deși puțini știu în realitate ce reprezintă acest cuvânt, care este cu adevărat energia din spate - deoarece nu este un sentiment/emoție).
Ei bine, nu că aș fi de acord cu psihologii (conform statisticilor oficiale, 30% au gânduri de sinucidere, 4% chiar se sinucid iar 62% sunt în stare de depresie) însa realitatea este că nu există plăcere fără durere precum nu există întuneric fără lumină. Dacă ar fi existat doar una din ele, ar fi stare naturală fără să o realizăm/percepem deoarece nu ar avea opus/contrast (precum peștele nu realizează că se află în apă decât când este scos). Însă plăcerea și durerea sunt exact aceeași monedă cu două fețe - nu se poate să ai una fără cealaltă, în ciuda faptului că noi întreaga viață căutăm doar plăcere fără durere.
Frica este puntea dintre plăcere și durere! Plăcerea, durerea și frica merg întotdeauna împreună!
Plăcere -> Frică -> Duere Căutând plăcere (indiferent de tipul plăcerii), este inevitabil să nu apară la un moment dat frica că nu voi mai obține acea plăcere iar ca rezultat voi avea durere! Este durerea că nu voi mai obține plăcerea respectivă!
Această mișcare repetitivă ne conduce întreaga viață: plăcere -> frică -> duere. Apoi suprimăm durerea, o raționalizăm, fugim de ea - facem orice ne stă în putință cu excepția unui singur lucru: să stăm cu ea ca făcând parte din noi (fără a judeca, condamna - fără nici un gând), să vedem ce se întâmplă. Ea s-ar dizolva dar, aparent, nimeni nu o face deoarece instinctiv am fost învățați altceva și o facem precum roboții!
Asta facem întreaga noastră viață! Deși oricine de pe planetă poate observa acest mecanism în propria minte, paradoxal, nimeni nu o face, mereu căutăm răspuns în exterior (la psihologi). Cu alte cuvinte, pornind o afacere din plăcere, inveitabil va veni la un moment dat și durerea care apoi va duce la anxietate iar apoi la ceea ce în zilele noastre se numește "burn out"! Vei încerca să suprimi durerea pentru a putea continua iar această acțiune va crea un centru care să fie într-o continuă bătălie cu centrul durerii, pentru a suprima durerea!
Acest conflict va deveni atât de puternic încât efectele ies la suprafață sub forma stării specifice pe care o numim "burn out". Și pentru că ignoranța este fără margini, alții ne învață apoi cum să "genstionăm" acest burn-out! Ideea în sine de a gestiona ceva ce nu poți controla, este o stupiditate fără margini! Cum gestionezi ceva asupra căruia nu ai nici cel mai mic control? Ei bine, asta înseamnă ignoranță, chiar și din partea multor psihologi (nu degeaba 30% au gânduri de sinucidere iar 62% stări depresive - conform statisticilor oficiale). Poți doar să fugi de ceea ce nu poți controla, dar niciodată să gestionezi, este practic imposibil!
Faci ce vrei, asculți pe cine vrei (este viața ta) însă acest "burn-out" se dizolvă COMPLET într-un singur mod (fapt, nu idee sau fantezie): în timp ce această stare se face prezentă (de obicei în timp ce lucrezi), stai complet cu ea fără niciun gând/cuvânt - contopește-te COMPLET cu sentimentul în sine (acel sentiment specific din interior) și rămâi contopit cu el până acea stare dispare (fără a aștepta să dispară deoarece această dorință este un gând care se interpune între observare și sentiment), rămâi astfel fără să te concentrezi ci doar cu întreaga atenție nedevizitată (fără să te gândești în același timp la alte lucruri precum pantofii scumpi pe care i-ai cumpărat ieri). Rămâi contopit cu acel sentiment în sine deoarece creierul trebuie să perceapă, nu TU, care de fapt ai creat această stare fără să realizezi, prin gândurile fără de sfârșit pe care le ai - gândurile au construit această stare dar numai creierul poate să rezolve!
Dacă faci ceva, este de fapt un gând care face ceva! Când tu faci ceva, folosești întotdeauna un gând (poți face ceva fără să gândești?) - deci gândul face ceva iar creierul îl sprijină să facă ceea ce dorește să facă, chiar dacă este stupid sau dăunător (astfel am ajuns noi în situația actuală). Când nu folosești gândul, va fi pură percepție a realității fără nici cea mai mică distorsiune (prin interpretare, judecare, concluzie, condamnare, etc) iar din acea percepție creierul acționează INSTANT folosind reala inteligență care nu aparține gândului. De aceea trebuie doar să rămâi complet cu acea stare și să nu te amesteci - creierul trebuie să perceapă, nu tu! Tu doar stai cu acea stare - este tot ceea ce poți face (nu să fugi, să suprimi, să justifici, să raționalizezi, etc).
Ai mai folosit această "tehnică" fără să realizezi. Folosim aceste cuvinte, fără să realizăm ce înseamnă de fapt: "m-am obișnuit". Ce înseamnă de fapt că te-ai obișnuit? Care este faptul din spatele cuvintelor? Faptul, nu ceea ce credem noi că înseamnă! Ai văzut vreodată mecanismul minții din spatele cuvintelor? Oricine poate să-l observe în propria lui minte, dacă este atent (da, atât de simplu)! Ceea ce spunem noi "obișnuință", de fapt creierul a dizolvat starea repsectivă!
Spre exemplu, m-am mutat de nevoie într-o cameră de cămin deloc prietenoasă! Nu mă simt în ea ca acasă, nu mă simt deloc comod. Cu alte cuvinte: am o stare continuă de incomoditate care bate ușor spre anxietate, depresie! După o săptămână, spun că "m-am obișnuit". Ce înseamnă de fapt această obșnuință? Ei bine, în realitate, starea de incomoditate nu mai există - a dispărut, s-a dizolvat!
Cum s-a întâmplat asta? Vezi tu, asta ne scapă și aici este "secretul" (aș prefera să nu folosesc astfel de cuvinte)! Deoarece nu aveam unde să fug de realitate, a trebuit să stau zilnic cu acea stare de incomoditate ca făcând parte din mine (unii numesc consolare). Având zilnic starea de incomoditate, la un moment dat am încetat să mai fug de ea și să o suprim! A trebuit să rămân cu acea stare deoarece ieșea constant la suprafață de fiecare dată eram în camera de cămin (motivul/cauza scoate întotdeauna sentimentul/emoția la suprafață) iar creierul a văzut, a înțeles și a dizolvat-o - puf, ea nu mai există iar noi facem referire la acest fapt prin cuvintele "m-am obișnuit"! În realitate nu este obișnuință deoarece starea de incomoditate nu mai este acolo, ea a dispărut complet iar acum mă simt comod/indiferent în camera de cămin! Obișnuință este, spre exemplu, o durere constantă în picior atunci când calc pe el - durerea fiind constant prezentă, trebuie să trăiesc cu ea, fără reacțiile spăecifice ale durerii, disconfort, etc - adică face parte din mine și la un momoent dat mă comport și mă simt (creierul o tolerează) ca și cum nu mă mai deranjează dar durerea în picior este acolo, nu a dispărut! Asta este de fapt obișnuință în viața noastră zilnică (sau varianta din dex, dacă o preferi, deși înseamnă automatizare)! Observi diferența uriașă?
Revenind la starea "burn-out", stând complet cu ea atunci când apare, ar putea ca această stare să dispară la un moment dat BRUSC, dar să revină data viitoare. Dacă reapare, faci același lucru până nu mai există sub nicio formă (nu mai revine niciodată), pentru că la un moment dat va fi complet dizolvată de către creier! Stând cu această stare (și orice altă stare), creierul absoarbe ceea ce se întâmplă în realitate (exact la fel cum ai nevoie să înțelegi lucruri radicale/complet noi - ai nevoie de timp să "absorbi") iar apoi va dizolva această stare odată înțeleasă! Dar vezi tu, noi toată viața suprimăm, fugim, raționalizăm - este imposibil pentru creier să înțeleagă și apoi să rezolve - el doar ne ajută să fugim pentru că asta dorim, dar aceste probleme niciodată nu vor fi rezolvate - ele rămân acolo!
Stând complet cu cea ce simțim, fără să fugim, creierul rezolvă în același mod precum: odată ce ai văzut o minciună, este imposibil să mai vrezi ca fiind un adevăr - nu că ai decis tu, este o shimbare instantă în celulele creierului - poți să faci ce vrei, că niciodată nu vei mai putea crede minciuna respectivă ca fiind un adevăr! La fel cu stare de "burn-out": odată rezolvată de către creier, niciodată nu se va mai întoarce (în legătură cu absolut nimic altceva - sentimentul în sine este complet eradicat). Probabil va dura (se poate întâmpla și instant de prima dată dar avem creierele mult prea distruse să putem rămâne atât de complet cu starea respectivă, fără nici un gând), dar faptul este că mintea o ai tot timpul cu tine, nu trebuie decât să stai complet cu acel sentiment de câte ori apare (să te contopești cu el) iar mai devreme sau mai târziu va fi complet dizolvat.
Sau poți face cea ce ai făcut toată viața: să suprimi, să fugi, să încerci să faci ceva în legătură cu acel sentiment - îl vei împinge de fapt în ceea ce numim subconștient (nu vei mai simți deoarece nu va mai fi la suprafață) iar de acolo din subconștient te va influența tot restul vieții fără ca măcar să realizezi! Tot ce există în subconștient (suferințe, frici, dorințe, etc) sunt 24/24 active, doar că nu le simți deoarece nu sunt la suprafață dar imediat cum ai un motiv să-ți fie frică (luăm frica ca exemplu),ea va ieși instant la suprafață (motiv pentru care o simți din plin) iar tu apoi încerci din nou să faci ceva în legătură cu ea, s-o împingi înapoi în adâncuri prin fugă, suprimare, raționalizare. Asta facem întreaga noastră viață, niciodată nu stăm complet cu ceea ce simțim (să fim una cu sentimentul/emoția, fără analiză - deoarece prin analiză mintea se separă de ea însăși pentru a aniliza ceva diferit (motiv pentru care va încerca inevitabil să facă ceva, să condamne, etc) - altfel nu este nimic de analizat deoarece ființa umană este un întreg) - practic fugim de noi înșine fără să știm!
Ce este plăcerea?
În ciuda a ceea ce mulțimea crede, plăcerea este o iluzie pe care creierul a creat-o iar apoi caută constant s-o repete! Plăcerea și bucuria sunt două lucruri complet diferite! Bucuria nu poate fi invitată și nici captată, ea vine ca un hoț iar în momentul în care realizezi că este prezentă, dispare instant! Plăcerea și durerea doar suprimă bucuria - nu pot exista două în același timp! Iar noi suntem plini de plăceri pe care le căutăm în fiecare moment a veiții! Bucuria a devenit atât de rară încât mulți spun "Bucuria vine doar atunci când ți-o dă Dumnezeu".
Deoarece creierul (a se înțelege "Sinele", aceeași structură de care aparține și Ego-ul) nu poate face absolut nimic în legătură cu bucuria (nu o poate capta și nici invita), o simulează ca fiind plăcere, o stochează ca memorie iar apoi încearcă în mod constant s-o repete! Plăcerea este MEMORIE PREPETATĂ, nu are absolut nimic nou/fresh! Plăcerea nu este o energie precum bucuria sau compasiunea (pasiune pentru tot, chiar și pentru o piatră), plăcerea apelează la substanțe precum dopamina pentru a declanșa ceea ce se cunoaște sub numele de reacție psihosomatică (adică o stare mentală declanșează reacții biologice). Cu cât o reacție psihosomatică este mai puternică (se întărește de câte ori este folosită), cu atât este mai dăunătoare corpului - spre exemplu, frica poate induce instant albirea părului.
Structura "sinelui" are acces la aceste substanțe, motiv pentru care atunci când sinele se dizolvă (cunoscut sub numele de "iluminare/enlightenment" deși până și asta a fost transformată într-un fel de religie - ignoranța chiar este periculoasă) "dispar" complet din viața noastră: frica, suferința, durerea, gelozia, etc - deoarece nu mai sunt declanșate ca niște cocktail-uri de substanțe (acum sunt folosite extrem de dăunător, atacând direct sănătatea prin ceea ce numim anxietate, stres, depresie, etc - sunt de fapt aceste cocktail-uri de substanțe). Nu discutăm aici cum ar putea fi dizolvat sinele, spunem doar atât: fi conștient de toate reacțiile pe care le ai - observă-le fără să le judeci, fără să le condamni, fără măcar să le denumești - doar observă-le în mod conștient, ca făcând parte din tine! Asta se numește atenție iar atenția le va dizolva, eliberând creierul (nu meditație cu ochii închiți într-un colț - fii atent la reacții de dimineață până seara în tot ceea ce faci - asta este adevarata meditație).
→ Afaceri profitabile: De la idee la afacere profitabilă
Să pornesc o afacere din plăcere?
Ei bine, răspunsul se află deja în ceea ce ai citit iar dacă nu ai citit, poate ar fi bine să citești.
Poți face ceea ce dorești, viața îți aparține! Dar dacă vei porni o afacere din plăcere, așa cum repetă acești "coach" care au umplut internetul, să nu te miri de ce apare la un moment dat durerea (pentru că este imposibil plăcere fără durere, indiferent de ceea ce spune mulțimea)! Plăcerea are locul ei (spre exemplu ÎN TIMPUL actului sexual - nu SĂ NE ÎMPINGĂ să căutam continuu sex - sunt două lucruri complet diferite) iar creierul o poate folosi doar acolo unde este nevoie de ea!
Nu tu decizi "de acum nu voi mai fi împins de la spate de către plăcere" (ar însemna să suprimi) ci doar ești atent (atent, nu concentrat) să prinzi exact momentul când plăcerea apare - să vezi exact modul în care apare, motivul pentru care apare, situația în care apare, etc (este o reacție, poate fi observată în timp ce se "ridică" doar dacă vei fi atent pe parcusrul zilei) - iar creierul va așeza plăcerea la locul ei natural (nu tu)! Dacă plăcerea este căutată pentru a ne împinge de la pate să facem anumite lucruri, atunci apare întregul circ (de care oricum am avut parte întreaga viață).
Este hilar cum multe persoane folosesc scuza: "păi fără plăcere nu mai fac nimic". Serios? Adică tu în mod constant trebuie să fii împins de la spate pentru a face ceva? Ce viață de zombie trebuie să fie! Să nu faci absolut nimc în viață fără dorința de a obține ceva de acolo - zero pasiune, zero creativitate, zero originalitate, zero viață!
Deci cum folosesc plăcerea? Nu o folosești deloc! Lasă creierul să o foloseacă în mod natural acolo unde este locul ei, pentru că are propria lui inteligență (la fel cum face modificări instante în celulele creierului în exact momentul în care ai văzut o minciună - este imposibil să mai crezi ca fiind un adevăr - nu că ai decis tu, este o schimbare instantă în celeulele creierului). Inteligența creierului și inteligența "ta" sunt două lucruri total diferite deși nimeni nu recunoaște și nu vrea să accepte! Tu folosești gândul ca unealtă care nu este altceva decât memorie/cunoștințe acumulate pe care le folosești într-un mod optim (mai mult sau mai puțin). Inteligența creierului este ceva la care nu vei avea acces niciodată deoarece nu folosește gândul sub nicio formă (gândul blochează această inteligență; ea apare spre exemplu uneori la duș/în baie când ești relaxat și nu te gândești la absolut nimic - acel loc unde vin idei "sclipitoare" și instant, de parcă au fost aruncate în propria ta minte).
Este posibil să pornesc o afacere într-un mod inteligent?
Ei bine, această întrebare este formulată inteligent! Dacă întrebarea este formulată greșit, evident vei obține răspunsuri greșite (paradoxal, foarte puțini au realizat acest lucru). Întotdeauna, întrebarea conține și răspunsul la întrebare. Nu ni s-a spus niciodată acest fapt, însă este un fapt!
A porni la drum cu o afacere într-un mod inteligent și nu mânat de plăcere, în primul rând trebuie să vezi într-un mod inteligent motivul pentru care dorești să pornești o afacere! Dar vezi tu, plăcerea ne domină! La fel este și cu mâncarea - niciodată nu deschidem frigiderul într-un mod inteligent, îl deschidem mânați de plăcere! De câte ori ai deschis frigiderul întrebându-te: "oare ce nevoi corpul meu acum - are suficient calciu, vitamina C, etc?". Dar nuuuu, noi deschidem frigiderul pentru a mânca de acolo ceva în funcție de gust - PLĂCERE! Nicodată în funcție de ceea ce corpul are nevoie (suntem complet inconștienți)! Plăcerea ne conduce, suntem sclavii plăcerii iar plăcerea suprimă inteligența (nu există dubiu în acest sens - este un fapt observabil în propria minte)! Suprimând plăcerea (așa cum o facem la dietă) este și ea o soluție extrem de stupidă - motiv pentru care oricât am slăbi, vom reveni mai devreme sau mai târziu acolo de unde am plecat - ba chiar mai rău, deoarece suprimând plăcerea, de fapt o întărim - ea vrea să iasă să se exprime iar când vede că nu poate, se întărește precum un mușchi ca la un moment dat să poată ieși! Tot ceea ce suprimi, tu de fapt antrenezi precum un mușchi! Și la un moment va ieși! Și încă cum! Iar noi, întraga viață, facem exact la fel cu toate: dorințele, suferințele, fricile, etc! Este motivul pentru care de-a lungul anilor, toate aceste emoții/sentimente, devin din ce în ce mai puternice/acute/simțite/profunde!
Și atunci ce putem face într-un mod inteligent?
Unicul lucru pe cre-l poți face într-un mod inteligent este să fii COMPLET sincer cu tine și să te observi pentru a afla motivul real pentru care vrei cu adevărat să pornești la drum cu o afacere. Motivul este un fapt sau o dorință precum "având mai mulți bani voi fi văzut altfel în ochii altora"? A te observa înseamnă să vezi reacția (fiind motivul real) pentru care dorești să pornești o afacere! A observa înseamnă a nu folosi niciun cuvânt pentru a trage o concluzie, ci a observa în timp real reacțiile minții! Dacă o faci sincer, probabil vei fi uimit de reacții precum: plăcere la ideea că vei face mai mulți bani (caz în care sunt implicate dorința și plăcerea - va trebui să vezi exact ce se întâmplă în propria ta mine atunci când se întâmplă, nu ceea ce crezi acum că se întâmplă - adică nu privești în memorie, trebuie să pivești în prezent, exact când reacția se desfășoară).
Sunt doar trei lucruri de care un individ are cu adevărat nevoie, fără de care creierul nu poate funcționa optim: adăpost, hrană, haine (corpul caută constant căldură). Orice altceva în afară de aceste lucruri sunt invenție umană și nu produsul naturii/evoluției! Sunt dorințe pe care alții ni le-au băgat în cap de mici iar noi le-am luat drept realitate - motiv pentru care tot restul vieții încercăm să ajungem undeva, să devenim cineva dar sunt doar iluzii, fantezii care există DOAR în mintea noastră! Asta nu înseamnă să suprimi a obține mai mult în viață (sprecum călugării - ei exact asta fac) - poți avea orice în lumea asta dar dacă sunt rezultatul reacțiilor care te-au împins de la spate, ești complet pierdut (la fel ca acum).
Este motivul pentru care tot restul vieții vom simți că lipsește ceva, indiferent cât de mult acumulăm, indiferent unde am ajunge. Acestea se dizolvă doar observându-le dar nimeni nu o va face, pentru că dorința de a avea mai mult, de a fi mai mult este atât de puternică încât pare o stupizenie să te mulțumești cu ceea ce ai - aparent, nimeni nu realizează că a te mulțumi cu ceea ce ai este o stare a minții de pace și liniște DEPLINĂ - poți acumula în continuare miliarde de euro, dar nu că o faci deoarece îți lipsește ceva ci o faci doar pentru că o faci, pur și simplu - ca atunci când eram copii și făceam totul doar pentru a le face, nu să obținem ceva de acolo! Este vorba de o stare aparte a minții pe care doar câteva persoane de pe suprfața planetei au cunoscut-o în întreaga ei istorie (nu este un joc de cuvinte).